24.02.2011

Submarine (UK 2010)

Submarine e genul de film care e greu sa nu placa. Pentru ca toti am trecut prin adolescenta si ne-am indragostit pentru prima oara. Aici se adauga o parte poetica, un piesaj aproape ireal (Tara Galilor), accentul acela britanic, inconfundabil si un umor sec, negru si oarecum la fel de britanic. Povestea urmareste un adolescent in pragul primei mari iubiri dar si a primei crize, pentru ca familia e pe punctul de a se destrama si intr-un fel lupta pe doua planuri. Sunt cateva scene la care pur si simplu daca inchizi ochii esti cumva acolo, exista cateva glume pe care probabil le gasesti in fiecare scoala, exista un rival, mii de ganduri incalcite, tradari ca in copilarie si speranta la ziua in care ai sa te razbuni. Cateodata sunt si neintelegeri si pana se clarifica totul, pare ca te-ai maturizat...sau ma rog, ai reusit sa treci de prima problema mai mare. O haina neagra, alui, o caciula simpatica indesata pe cap, o geaca rosie, a ei, o tigara tacticos aprinsa mai mereu dupa ore, mare, stanci, pustiu, poetica si daca ar fi sa fie toate intr-un intreg, s-ar numi probabil Submarine.
Trailer aici. Enjoy.

Brownian movement (Olanda-Germania-Belgia 2010)

Habar nu am de ce m-am hotarat sa incep cu acest film vazut la Berlinale. Nu a fost cel mai pe gustul meu, nu a fost nici macar cel mai bun pentru restul audientei, al criticii...dar desi aproape insesizabil, filmul asta are ceva...a si miscarea browniana, de unde isi preia titlul. Eu n-am stiut ce presupune acest lucru si doar dupa explicatia regizoarei am inteles cum sta treaba. Miscarea Browniana(dupa botanistul Robert Brown) se refera la miscarea spontana, absolut haotica si dependenta de temperatura mediului a particulelor mici, aproape insignifiante, suspendate in lichide stationare. Altfel spus, facand experimentul pe particule de polen in camp microscopic, observa miscarea complet dezordonata si continua a particulelor dupa ce in prealabil le separa, ajungand sa studieze cate una.
Filmul de fata merge oarecum in aceeasi directie, luand un cuplu in care totul pare sa functioneze perfect si fara nici o explicatie, ca si cum o mica pala de vant ar schimba directia in care se indreapta, face ca relatia sa scartaie si increderea sa se stirbeasca. Cateodata sunt lucruri ce nu pot fi explicate. Pur si simplu se intampla. Am pus-o pe seama indepartarii, in cuplu, dar ei se iubeau, aveau o viata sexuala activa, aveau copii si o conditie financiara buna. Cateodata insa nu e suficient. Ea vede mana paroasa a unui pacient si de aici incepe oarecum un experiment in care se culca cu mai multi pacienti, fiecare avand cate o problema, dar nu atat actul in sine o intereseaza cat poate nevoia de atingere, venita de nicaieri.
Accepta ca a gresit, viata lor de cuplu e pusa la mare incercare, dar gaseste intelegere si sprijin in sot si in familie. In partea a doua a filmului, actiunea se muta in India, unde sotul construieste cladiri de lux in prelungiri ale oraselor cunoscute...familia are inca doi copii si intr-o miscare statica ti se prezinta viata de zi cu zi...s-a schimbat ceva sau practic acel lucru de neexplicat e ciclic?  Indepartare ? Sau iar acea nevoie de atingere ? Un film care te pune pe ganduri, indiferent daca ai trecut sau nu prin asa ceva...trist pana la urma si fascinant ca inca mai sunt lucruri ce trebuie explicate si cateodata chiar nu poti.
Trailerul filmului aici. Enjoy