Viata pestilor (Chile 2010)

E o petrecere, vechi prieten s-au adunat sa-l serbeze pe unul dintre ei. Personajul principal e si el invitat, in viata de zi cu zi calatoreste mult si de fiecare data revine cu placere acasa. De data asta n-a mai fost de mult si intr-un fel sau altul, la petrecerea cu pricina reuseasca sa-i vada pe aproape toti. Sunt persoane din trecutul lui de care il leaga mai multe amintiri, sunt prietenii din copilarie, persoanele pe care le-a vazut mai mereu zilnic, e marea lui dragoste si altii care l-au remarcat de la distanta, dar intre timp au crescut si au fost integrate in cercul lui de prieteni. Cu toti se opreste pret de un putin si povesteste, ca si cum ar calatori de la unul la altul si pentru fiecare are cateva cuvinte noi si ei la randul lor, il tin mai cateva minute in loc, il prind in mreje si il atrag spre ceea ce ii lipseste acolo, printre straini. Filmul e insa mult mai poetic decat zic eu aici. E unul din acela in care la sfarsit stai minute bune in scaun si cazi putin pe ganduri gandindu-te la lucrurile importante din viata. Toata povestea curge, plimbarile printre personaje, intrebarile trecutului, prezentul venind peste ei si unde o sa fie in viitor, totul parca sta in loc si in acelasi timp alearga de nebun, ca timpul si-al lui avion care trebuie prins. Pe fosta iubita o va intalni de mai multe ori in aceasta noapte, e clar ca tot ea e singura care poate sa-l puna pe ganduri si sa-l faca sa piarda avionul sau chiar sa nu mai plece. Reuseste? O sa vedeti...cert e ca orice solutie ar gasi, cei care pleaca sunt mereu intre doua lumi si intre doua lumi nu-i tocmai usor. O spun din propria experienta. Lasand insa filozofia asta de pahar la o parte, mergeti sa vedeti filmul, merita...
Trailer aici

Beginners (SUA 2011)

Am de recuperat. Dupa o lunga pauza pe acest blog, ma intorc la filmele vazute in ultima perioada in ordine inversa. Beginners e cel mai proaspat in minte, vazut zilele trecute. Incep prin a spune ca e un film frumos, aparent destul de simplu ca poveste si incarcat de o aura din aceea de melancolic.
Facut in salturi de la o perioada trecuta la una actuala si invers, cu o voce din off care te duce de la tragic la comic si iar invers, cu doua personaje, un el si o ea, de care nu ai cum sa nu te indragostesti, cu un caine ce pare sa inteleaga tot ce i se spune dar nu poate vorbi si cu un personaj secundar de exceptie, filmul incanta la modul ala in care nu ai vrea altceva sa faci decat sa-l tot privesti intr-o dupa amiaza de duminica.
El e Ewan McGregor , ea, interesanta, Melanie Laurent, cainele-i Arthur(nu stiu cum il cheama in realitate, dar are figura de Arthur), iar tatal personajului principal e Christopher Plummer , intr-un rol in care pentru a nu stiu cata oara, incanta. N-as divulga prea multe, as spune doar ca inceputul povestii de iubire intre cei doi protagonisti(e clar ca exista asa ceva), e una din cele mai frumoase scene vazute de mine intr-un film. Cumva m-a dus cu gandul la Amelie sau la acel minunat Jeux d' enfants, prin urmare as zice ca e un must seen, pentru iubitorii genului si un mod placut de a petrece o duminica agreabila.
Mai spun si ca-i regizat de Mike Mills, ca un plus de poetic, daca mai trebuia sa zic asa ceva.
In sali de cinema cu voi, la racoare. Iesiti cu zambet pe buze, garantat.
Trailer aici. Enjoy