Robin Hood (SUA 2010)

Robin Hood e unul din eroii mei preferati. Nu stiu de ce, inca de cand l-am vazut prima oara interpretat de Errol Flynn, apoi dupa ce am citit cartea, de fiecare cochetam cu ideea ca e un fel de super erou, cu arcul lui si sageata care nu dadea gres. O lunga perioada am avut si eu arc, poate nu eram mereu Robin Hood, in jocurile mele, dar fascinatia a existat mai mereu. In noul film facut de Ridley Scott povestea e putin altfel decat cea de pana acum. In fond, e perioada de dinainte de a deveni celebrul haiduc, Robin avand chiar alta identitate decat cea din fostele povesti, dobandind numele de la un nobil muribund, caruia ajunge sa-i indeplineasca ultima dorinta. Putin trasa de par povestea primirii numelui acelui nobil si preluarea tuturor atributiilor acelei persoane, tatal nobilului ucis se poarta ca si cum i s-ar fi intors propriul fiu. Nevasta nobilului il recunoaste ca sot, doar ca se salveze de alti pretendenti. Poti trece cu vederea, vazand filmul ca un film de actiune, pe alocuri intunecat.  De multe ori l-am asemanat cu Gladiatorul. Are acelasi inceput cu o lupta, apoi eroul e arestat de cei alaturi de care lupta, evadeaza, incepe sa se lupte impotriva nedreptatii si cumva isi castiga respectul prin lupta. Ca film de actiune, e in regula. Plin de scene de lupta bine facute care plac iubitorilor genului. Condimentat putin cu cate o gluma, poate ar merita un bonus si pentru originalitatea povestii. Dar parca nu-i Robin Hood, parca nu se leaga in felul respectiv. E un fel de Robin cu arc doar la inceput, in rest, numai cu altceva, o alta poveste, o potriveala aiurea si personaje previzibile. O nota aparte pentru Cate Blanchett,  minunata in rolul Lady Marion. Hai si pentru Russell Crowe, un Robin calm si plin de sarm. Dar parca nu are consistenta. De aceea si 6,5.
Trailer Robin Hood (dupa reclama).

Sin nombre (Mexic-SUA 2009)

Sin nombre  e un film dur despre saracia Americii Centrale, despre visul tinerilor de a parasii tara natala si de a ajunge in Statele Unite ale Americii, tara tuturor posibilitatilor. Acolo pot munci, pot castiga ceva si oarecum se pot realiza. In cazul de fata, povestea incepe in Honduras, o tara incercata de mult de soarta,  unde o tanara impreuna cu unchiul si tatal ei  pornesc intr-o calatorie cu trenul spre ceea ce considera ei salvarea de la saracie. Drumul e lung, aproape 3 saptamani, conditiile extreme,  trenuri de marfa, se doarme pe acoperis sau pe jos, in statiile in care trenul opreste mai mult. Peisajul insa e contrastant, de la paduri si munti pitoresti la orase saracacioase cu copii alergand dupa tren, sperand sa primeasca ceva de la cei care pleaca intr-un loc mai bun. In paralel cu povestea tinerei plecata din Honduras avem o alta poveste, a  unui tanar mexican, ce face parte dintr-o banda Mara. Tanarul incearca sa-si fereasca prietena de tot ceea ce presupune aceasta banda(omorarea unor persoane inocente,ca un fel de accept de a intra in banda, trafic cu droguri, prostitutie, rapiri de persoane, furturi) si sa traiasca partea aceea frumoasa, cu prietena,  ascunzandu-se de banda. E clar ca n-o sa-i mearga la nesfarsit, la fel de clar ca oarecum in acest moment cele doua povesti se intrepatrund. Drumul ei spre o noua viata devine si a lui spre a sta in viata, cautat de propria banda. Pe alocuri violent, plin de lucruri greu de imaginat, filmul ofera o imagine mai putin cunoscuta a Americii Centrale si socheaza prin realitatea acestor povesti. Pe de o parte migratia populatiei acestor state spre America, pe de cealalta, cruda viata a strazii si a bandelor Mara.
Filmul e un road movie, mai mereu in miscare, te tine incordat si creste ritmul pe masura ce avanseaza in subiect.
Ca puncte slabe, anumite scene de lupta foarte rudimentar facute si finalul cliseistic si moralizator. Dar tot cred ca merita vazut. Tot cred ca e ca o experienta, o cunoastere a realitatii acelor locuri, cu bune si rele, mai mult cu rele si mai cred ca  merita vazut si pentru naturaletea actorilor, care par incadrati perfect in acel peisaj, pe alocuri creindu-mi senzatia de documentar.
Mai spun doar ca e produs de Gael Garcia Bernal si Diego Luna iar cand sunt implicati cei doi e in general un film bun. Enjoy.
Trailer Sin nombre

Kick Ass

Zilele trecute am vazut Kick Ass. Am vrut de mult sa-l vad pentru ca trailerul mi-a placut si pentru ca vine din lumea benzilor desenate si asta presupune pentru mine ca abunda de imaginatie. Filmul in sine a fost un fel de film cu adolescenti mai lucrat putin cu cateva momente bune dar si cu multe clisee din alte filme cu adolescenti. Umor negru ai sa gasesti dar si scene de lupta violente care pentru mine, trag in jos filmul.
Marea intrebare a filmului este cum poti fi un erou cand nu dispui de puteri supranaturale ? Personajul principal e acel adolescent putin retras, avand alaturi doar doi prieteni cu care impartaseste placerea pentru benzile desenate si incearca sa atraga atentia, fetelor din scoala. Mai mereu jefuit si vazand ca nimeni nu reactioneaza, inventeaza un personaj pe care il numeste Kick Ass, in pielea caruia va intra ori de cate ori situatia o cere. Nu-i insa suficient sa intre in pielea personajului, greu e sa se si comporte ca un erou. Mersul evenimentelor n-am sa-l povestesc. Eroul va trece de la agonie la extaz, incasand-o mai mereu si el, dar cumva iesind din incurcaturi fie norocos fie cu ajutorul altor super eroi. Ca doar asa sunt super eroii. Se ajuta intre ei :-) In paralel cu povestea lui Kick Ass, ni se arata povestea unui tata si a fiicei sale, porniti sa-si razbune sotia respectiv mama. Cei doi sunt Big Daddy si Hit Girl si au in plan sa loveasca in clanul mafiot care controleaza orasul. Fata e o adevarata masina de ucis, invatata de mica cu armele, trage, sare, despica, arunca, dand culoare parca scenelor in care e protagonista. Povestile ajung sa se intrepatrunda. Scenele violente pun stapanire pe ecran, finalul e a la Kill Bill. Mai prost ce-i drept, pentru ca scenele de adolescenti contrasteaza imaginea neagra a razbunarii. Se trage mult, se distruge mult, binele invinge dar nu in totalitate. E rost de o noua parte.
Ideea filmului e faina, zic eu. Infloriturile mi se par in plus, filmul ar fi castigat mult daca isi pastra doza de autentic si credibil. Fantasticul e bine venit, dar parca nu in acest film.
Trailer Kick Ass