23.04.2011

Animal Kingdom (Australia 2010)

Pentru mine, acest film, a fost cea mai mare surpriza a anului de pana acum. Nu spun ca e cel mai bun, desi consider ca un un film bun si  intr-un top personal e chiar sus de tot, dar spun ca e unul de la care nu asteptam mare lucru si m-a uimit in sens pozitiv. Cu mijloace putine, filmul intra rapid intr-o actiune din aceea bine gandita si incanta de la primele scene.
Ce avem? O familie de criminali, de oameni certati cu legea care insa stau oarecum si deasupra ei, controleaza politisti, piata drogurilor, santajeaza, isi pierd intr-un fel urmele, ameninta si fac legea intr-un Melbourne al zilelor noastre. Ce mai avem? Un joc actoricest de exceptie, o locatie putin cunoscuta, cateva scene extrem de realiste, dialog bun, scenariu de exceptie(David Michod) film care curge imediat.
Care-i intriga? E clar ca e una...cea in care politia se decide sa loveasca familia respectiva printr-un membru al acestei familii, oarecum un nou venit, un tanar ramas orfan care pare sa stie mai multe si sa ajute la incriminarea actorilor principali. Prin urmare incepe vanatoarea, un dinte pentru dinte intre politisti si familie, apoi intre politistii corupti si familie si cumva e greu sa simpatizezi cu una dintre tabere pentru ca pare ca in ambele sunt baietii rai.
Mai avem ceva? Da, clar, avem eroul, tanarul cu pricina, orfanul ajuns in casa bunicii, sefa de clan...un pusti care stie sa stea la suprafata, vede lucrurile bune si rele si decide intr-un fel de care parte sa se aseze...
Solutia finala? Geniala in opinia mea, la fel si finalul filmului. N-as vrea sa desconspir prea mult, cred ca are un farmec ca la jocul de puzzle, cu fiecare noua imagine potrivita, esti mai aproape :-)
Trailerul aici, enjoy.

01.04.2011

A separation (Iran 2011)

Marea surpriza a Festivalului de Film de la Berlin din acest an, a fost fara doar si poate acest A separation, premiat pe merit pana la urma cu Ursul de Aur atat pentru cel mai bun film cat si pentru colectivul de actori prezent in film. Filmul, cum ii spune si titlul, este povestea unui despartiri in contextul Iranului zilelor noastre. O femeie moderna, intelege contextul vremurilor si isi doreste sa plece din tara alaturi de familie. Sotul desi aparent e de acord, renunta la aceasta ideea dorind sa ramana alaturi de tatal sau, grav bolnav. Fiica oscileaza si nu stie cu care dintre ei o sa ramana, pentru ea cel ma important fiind ramanerea impreuna a parintilor, iar asta o face ca in prima faza sa ramana cu tatal cat timp primesc cu totii de la judecator 40 de zile de gandire.
E clar ca in aceste 40 de zile lucrurile intr-un fel sau altul se dau peste cap, povestea divortului se duce in plan secund si ne este aratat un Iran incarcat inca de legi greu de inteles in secolul in care traim. Fascinant as spune ca e din acest punct de vedere, e ca si cum te-ai uita la alta lume, ai vedea alte moduri de abordare si alt stil de a lupta impotriva abuzurilor. Solutia gasita in final este exceptionala, adaugand jocul extrem de natural si contextul Iranului zilelor noastre, avem cel putin un film interesant in fata. As spune, de vazut obligatoriu.
Speram sa gasesc trailerul...din pacate nu am reusit. Enjoy daca il prindeti pe undeva, merita

Biutiful (Mexic-Spania 2010)

Intunecat, fascinant, grav, ravasitor, poetic si probabil ca ar acumula si mai multe apelative noul film facut si filmat de Inarritu, intr-o Barcelona greu de recunoscut. Multi spun ca e cel mai bun film al sau, eu spun doar ca e altfel decat cele cu care ne-a obisnuit pana acum. Nu mai exista acele mic povestiri care se leaga intr-un fel la sfarsit, aici toata povestea e dusa in spate de un personaj, interpretat magistral de Javier Bardem, incarcat cu un numar suficient de drame incat sa ridice semne de intrebare si sa placa in aceeasi masura in care fac trimiteri si spre stilul telenovelistic. Nu spun ca nu se leaga aceste drame, vedeam doar cumva o incarcatura prea mare in locul exploatarii uneie dintre ele, in opinia mea. Oricum, filmul are sens si captiveaza in masura in care pana si ceva trist si aparent extrem de real ar putea sa captiveze. Trecerea in fantastic e specifica Americii de Sud si Centrale, iar in cazul de fata face ca filmul sa fie si mai intunecat decat este si intr-un fel sau altul si cred ca e o gaselnita scenaristica de exceptie. Filmarile sunt excelente, undergroundul barcelonez infatisat cu atata acuratete, filmarile in cartierele de chinezi sau cele de africani, dau fiori dar daca ai umblat pe strazile Barcelonei, iti dai seama ca e cam la fel. Personajul interpretat de Bardem e cumva incoltit din multe directii, familia se destrama, afla ca are o boala incurabila, afacerile merg din rau in mai rau, are probleme cu politia, trecutul il bantuie si intr-un fel speri, pe toata durata filmului ca o sa-si gaseasca linistea. Daca o sa se intample sau nu, o sa vedeti in film, unul din cele bune, din ultima perioada., chiar daca, intr-un fel sau altul e incarcat de lucruri triste. In fond, viata nu poate fi numai roz.
Trailer aici, enjoy