28.01.2011

Tron Legacy (SUA 2010)

Inca un film mult asteptat...controversat, cult in trecut, actualul imbunatind ideea primului si ducand-o cumva 20 de ani mai tarziu. Povestea se invarte in jurul unui geniu in calculatoare care reuseste sa depaseasca limita virtuala si sa intre in joc creeindu-si si un alter ego care sa protejeze acelasi joc de programe straine. Tron e oarecum cel care ar fi trebuit sa-l apere de intrusi, dusmani sau chiar de al sau alter ego...20 de ani mai tarziu, fiul fostului geniu in calculatoare, reuseste la randu-i sa patrunde ca user in joc si de aici totul se complica cumva. Interesanta povestea, filozofic inceputul, de excetie anumite scene in 3 d, filmul pare sa aiba toate ingredientele unui film bun si cu toate astea ii lipseste ceva. M-am tot gandit ce, sunt convins ca scenele de lupta sunt perfecte, ca imaginatia celor care l-au creat e libera si te proiecteaza intr-o lume cel putin interesanta, eroii plac...dar totul pare intr-un fel previzibil, stii ca fortele binelui o sa castige oricum si mai stii ca trebuie un pret platit pentru aceasta reusita. Cu toate astea filmul te tine cat de cat incordat, scenele de actiune sunt reusite, muzica se potriveste perfect stilului futurist, eroina principala rupe :-) si totusi poate efectele 3 D sa fie cele care merita mai mult decat povestea in sine, dar pana la urma n-o sa spui ca sunt bani pierduti. Enjoy trailer si in sala cu voi.

The green hornet (SUA 2011)

Sau ce simplu e sa ajungi super erou. Trebuie doar sa ai niste bani, eventual o mostenire si un ajutor care te poate scoate usor din belele, petru ca se pricepe la multe lucruri inclusiv la facut cafeaua. Asta-i reteta filmului cu pricina. Prin urmare, un om care numai se distreaza, tocand banii unui tata proprietar de ziar si de o avere considerabila, se maturizeaza brusc, pus in fata unei situatii grave. Modul prin care o face insa e unul la fel de copilaros. Tot timpul si-a dorit sa devina erou, acum are si mijloacele si cum spuneam, un ajutor de nadejde. Pe alocuri haios, pe alocuri tras de par, exagerat, filmul se bucura insa de unele scene reusite si cred ca fata de alte filme cu eroi, are o autoironie care nu poate sa fie decat de bun augur. Lucru neintalnit in film, desi parea inevitabil, eroul nu ajunge la fata. Asta e, eroul nostru e mai din topor, mai bucuros de cate o noua aventura cu bataie decat de altceva, putin grandoman, oarecum needucat si cam fara cultura generala. Dar in fond, e un erou si asta conteaza pana la urma, caci nu-i asa, o stim de mult, eroii nu mor niciodata. Excelenta scena din masina cand se hotarasc sa scuture putin paradisul gansterilor, masina are un joc pe suspensii iar melodia pe care o canta din toti plamanii, e Gangsta's  paradise a lui Culio, remember ? L-as recomanda ca film de duminica asa, fara pretentii.
Enjoy trailer

18.01.2011

We want sex (UK 2010)

Filmul are un titlu facut ca sa vanda, din ce am vazut, valabil doar in Anglia si Germania, dar asta conteaza prea putin. Nu are nici o legatura cu ceea ce spune titlul, facand doar referire la o parte dintr-un slogan din care lipsea din cadru equality. Prin urmare, despre sex equality e vorba si in mare despre protestele femeilor britanice de la inceputul anilor '70 in care cereau un lucru care acum pare banal si anume, egalitate in drepturi salariale. Lumea asta a barbatilor, care a tinut cu dintii o perioada aceasta diferenta, avea sa fie trezita la realitate iar pionerii acestor miscari, au fost muncitoarele din Dagenham. Emotionant pe alocuri, intrand in viata oamenilor simpli, in pline drame existentiale, cu povesti mici dar importante pentru acel mediu, filmul are ruperi de ritm si adauga un umor fin cat sa faca spectatorul atent la intreg tabloul existent. In principiu, femeile acelea au luptat pentru o cauza dreapta avand impotriva lor nu doar conducerea firmei, sefii americani trimisi la fata locului sa linisteasca situatia, pentru ca nu-si permiteau sa se generalizeze asa idee, dar si proprii soti, barbati, prieteni, pentru ca acestia au inteles mai tarziu ca trebuie sa le fie alaturi. E greu sa schimbi din mers o mentalitate, pare la ani lumina acum, dar daca stai putin si te gandesti, te informezi, aceasta lume a barbatilor chiar a existat. In unele locuri inca mai exista si e trist, sunt zeci de exemple de femei care au fost lovite si puse sa faca ce crede de cuvinta barbatul, zeci de familii incercate sau chiar stricate pentru ca femeia a ridicat tonul, a cutezat sa ceara ceva sau chiar a avut curajul sa-i spuna barbatului ca nu e bine ce spune el. In timpul filmului m-am uitat in sala, erau oameni cu lacrimi in ochi, mai ales femei, oameni care si-au inghitit zambetele, solidarizand cu ceea ce ti se arata si una peste alta, daca treci de cate o faza patetica, eventual peste o voce care n-ar fi putut sa miste multimea, desi o facea, abia strigand, zici ca ai vazut un film bun. Jocul actorilor merita iar apreciat, pare totul atat de veridic, pare totul atat de luat din respectiva perioada si aratat lumii incat atunci cand ti se arata imagini document, din respectiva perioada, parca nu se schimba nimic. L-as recomanda pentru toata lumea, e inca o pagina de istorie moderna, are accent englezesc, umor, smulge si lacrimi, o muzica de prin respectivii ani, biciclete :-) aburi de alcool si cateva vorbe spurcate...  merita. 
Trailer aici. Enjoy 

15.01.2011

Trei (DE 2010)

Acum mai multi ani am vazut un film american ce a fost tradus in Romania prin O fata, doi baieti, trei posibilitati. Filmul germanului Tom Tykwer  devenit cunoscut la nivel international prin al sau Lola alearga, se incadreaza oarecum in acelasi titlu. Avem exact ca in filmul initial o fata, doi baieti si cele trei posibilitati...ma rog, se pot face si combinatii. As zice ca e mai lucrat, mai cizelat, muzica e mai buna, actorii parca dau dovada de o mai buna parte dramatica dar sub nici o forma de atata senzualitate ca in primul. Avem un cuplu incercat si oarecum resemnat aici, probleme ca peste tot, trimiteri spre cate o boala necrutatoare, motive clare de reasezare si redefinire a relatie, pentru ca o familie asta face cand apare o problema de viata si moarte. Solutia aleasa insa e una destul de nerealista. Fiecare isi gaseste echilibrul in alta parte, putin telenovelistic, in aceeasi persoana. Iar armonia pare sa fie gasita in acest mod. Personal nu am luat de buna solutia regizorului, nu am inteles ambele personaje care formau cuplul, nu am simtit deloc acel al treilea personaj si pot spune ca desi sala radea la majoritatea replicilor, mie mi-a parut o drama putin credibila pana in final. Iar in final am ras pentru ca mi s-a parut exagerat chiar. Oricum, conteaza prea putin, coloana sonora inca imi suna in cap, actrita, Sophie Rois, face un rol bun, locatiile alese par puse perfect in cadru iar inceputul are acea doza de poetica care iti da sperante ca filmul o sa fie bun. Din pacate am ramas doar cu acel inceput grozav, nimic altceva,  poate doar inca un film in care sunt amestecate drame cotidiene si puse in spatele unor singure persoane.
Trailer

11.01.2011

Filmele anului 2010

Fara o introducere anume, filmele anului, pentru mine, au fost :


1. Inception, pentru idee, muzica obsedanta, filmare, actiune si pentru ca l-am asteptat mult
2. Soul Kitchen, pentru ca e cald, vorbeste de lucruri simple si lasa impresia ca visele pot fi reale si pentru minunata scena de pe acoperis.
3. Where the wild things are, pentru ca in fiecare din noi mai exista o parte din copilul care am fost
4. Submarino, pentru ca are o doza de poetica chiar daca vorbeste despre lucruri grave si pentru naturaletea actorilor
5. The hurt locker, pentru ca e adrenalina in stare pura impachetata in forma unui film
6. Mother, pentru imaginile constrastante, poetice dar si parca de pe alta lume si pentru raspunsul la intrebarea cat de departe poate sa mearga o mama pentru a demonstra nevinovatia fiului
7. Lebanon, pentru ca e o pagina de istorie ce pune pe ganduri, pentru ca e real si pentru excelenta idee de a tine aproape tot filmul intr-un tanc
8. El secreto de sus ojos, pentru ca e un film care s-ar putea intampla oriunde, pentru ca e emotionant si pentru ca te acapareaza incet incet ca o poveste
9. Enter the void,  pentru ca e un spectacol vizual ce se pierde intr-un trip halucinant pe toata durata filmului
10. Outrage si I saw the devil, pentru ca in primul ni se ofera o imagine atipica a mafiotului atat in zilele de glorie cat si in plina decadere si pentru ca e vorba de Kitano iar in al doilea, pentru cel mai frumos inceput de film vazut in anul asta si pentru nebunia povestii.

Probabil ca topul  n-ar fi complet fara aceste 3 filme, un fel de  bonus in afara topului dar cumva inainte sau cel putin intercalat intre cele 10 deja prezentate..

Mai intai, probabil cel mai frumos film de anul asta a fost : Mr Nobody, cel mai ciudat si socant a fost Kynodontas si cel mai plin de actiune, cu spargeri de banci si gansteri ce nu sunt ceea ce par, dar totusi sunt de cealalta parte a legii, a fost            The Town.