Padurea norvegiana (Japonia 2010)

Filmul are la baza romanul cu acelasi nume a lui Haruki Murakami pe care il respecta in mare parte. Povestea incepe undeva pe la sfarsitul anilor '60 si are in prin plan doi prieteni si prietena unui dintre ei care formeaza un fel de trio formidabil si nedespartit in partea aia frumoasa a vietii numita copilarie. Aspectul trist apare cand unul dintre ei decide sa nu iasa niciodata din copilarie si se sinucide, lasand in gol imens dar si o apropiere, nascuta din durere, intre fosta iubita si prietenul ramas. Actiunea se muta in Tokio, in anii studentiei, cand cei doi se reintalnesc, se apropie si mai tare si incerca sa iasa de sub apasarea lucrurilor din trecut. Reusesc? E dragostea mai puternica decat durerea? Drumul e lung, incurcat si dificil...o sa vedeti, decorul e cel al vietii studentesti din Japonia anilor '70 la care trebuie adaugat locuri pe care le frecventeaza studentii, baruri de jazz, magazine de discuri, bazine, camine, sali de lectura, locuri incarcate de fum si de bautura, provocari la tot pasul si zeci de amintiri in care te poti pierde mai mereu. Relatia dintre cei doi respecta intru totul cartea si imi pare ca e perfect surprinsa. Distanta, nebunia, durerea, amintirile, iubirea ii leaga si in indeparteaza, ii stoarce si ii intoarce pe toate fetele, cei doi reusind sa fie aproape chiar si atunci cand nu sunt, intr-o imagine din aceea poetica ce tine de vis si prea putin de realitate. Imaginile sunt rupte iar din alta lume iar actrita principala, o cunoasteti din Babel, incanta si aici. Nu spun mai multe, poate stiti cartea, oricum cred ca e fascinanta provocarea si nu numai pentru intalnirea pe care ne-o propune autorul cu o alta cultura. Una care e total diferita, una care pune pe ganduri si lasa locul la interpretari...cred ca o sa mai gasiti si altceva acolo, poate ceva uitat, poate ceva pierdut, poate ceva din micul print sau doar melodia celor de la beatles, care da titlul filmului...Enjoy trailer