Au revoir Taipei (Taiwan 2010)

Filmul se incadreaza perfect in cliseul, film usor, de duminica. Fara prea multe lucruri complicate, autorul ne spune povestea unei nopti petrecute in Taipei, de catre diverse personaje, tema principala fiind dragostea. Eroul principal e indragostit de o tipa plecata in Franta, motiv pentru care e prezent aproape zilnic intr-o librarie, unde incearca sa invete un fel de franceza fara profesor. E clar ca lucrurile se complica putin, apar niste gansteri marunti, un alt posibil cuplu, o istorie mai veche, a unei alte mari iubiri si un nou personaj feminin, ce lucreaza in librarie. Seara cu pricina incepe la masa, continua cu o poveste putin politista dar tot de dragoste, apoi se incurca putin ca pana la urma sa se termine asa cum asteapta toata lumea. Se alearga mult in film, pe strazi, in parcuri, prin interioare de cladiri....Remarc, din nou, ca in filmele asiatice venite pe filiera China-Hong Kong, personajele principale se iubesc dar nu se saruta in film. Poate dupa, ca in film doar apuca sa se cunoasca mai bine, eventual sa ajunga foarte aproape, iar lumina sa fie putin difuza...dar atat.
Adaugand totusi putin umor de situatie, filmul pare sa-ti smulga zambete uneori. Scena finala e in pasi de dans, un plus pentru ea si  pentru naturaletea actorilor. In rest, de duminica, cum am spus.
Trailer aici 

El secreto de sus ojos (Argentina 2009)

Emotionant film. E unul din acela care te invaluie incet incet, ca si cum ti-ar spune o poveste. La inceput esti putin sceptic si te mai uiti in stanga si in dreapta ca si cum nu crezi ca te-ar prinde...si apoi te prinde si esti cu totul acolo, eventual chiar in amintirile tale despre persoana iubita. Care-i limita la care te opresti cand iubesti ? Probabil ca nu e nici una...iubesti fara limite. Aici cam asta e ideea, adica, pe acest schelet e construita povestea filmului. Un barbat iubeste o femei, dar situatia ii tine la distanta si parca distanta ii apropie si mai tare. O privire inseamna mult, o atingere enorm...

Lucreaza impreuna, primesc un caz aparent banal dar care-i macina si ii duce in situatii limita. Sunt piste false mereu aruncate in acest film, in fond, e un concurs al memoriei, lucrurile din trecut nu te lasa sa dormi, eroul principal se intoarce la un caz obsedant pentru ca nu se impaca cu rezolvarea lui. Ochii vorbesc, o spun pozele dar nu numai. Cazul, desi rezolvat, nu le da pace, intr-un album vechi de poze, descopera o noua pista. Mergand pe ea se loveste de un sistem bine pus la punct, de o opozitie puternica si chiar de o forta care-l depaseste. In desfasurarea actiunii, in permanentele salturi din prezent in trecut, povestea de iubire joaca rolul central. Cand iti dai seama ca indiferent de ani si bariere, sentimentele sunt aceleasi, spui ca esti unul din cei norocosi. Iubesti si altceva nu mai conteaza. In paralel, e un film despre prietenie, despre oameni pasionali care nu se schimba orice s-ar intampla. Daca iti place sa bei, poate sa-ti spuna oricine ca nu e bine, pentru tine e, chiar daca nu-i sanatos. La fel daca esti microbist, pe stadion esti in elementul tau...oamenii nu se schimba. 

Daca ar fi sa-i gasesc un cusur filmului e dulcele parfum de telenovela, dar intr-un tot, cred ca e mai multa poetica decat orice. Un must pentru visatori si melancolici...

Enjoy trailer 

The kids are all right (SUA 2010)

O familie putin mai altfel are probleme. Cam asta e ideea filmului , laudat la Berlinale si prin alte festivaluri internationale despre care pot spune la randu-mi ca e placut si curge. Familia putin mai altfel e una gay, doua femei de data asta, amandoua au fost inseminate artificial cu sperma aceluiasi donator. Multi ani habar nu au cine e donatorul si el la randu-i a uitat. Dar copiii...normal ca nu au astampar si isi gasesc asa zisul tata...de aici totul capata accente tragi-comice, dozate moderat, care fac filmul savuros si indraznet. E clar ca nu poate trece neobservat acest lucru si ca tot bunul mers e perturbat de acest "intrus" in respectiv familie. Chiar, independent de film, ce drepturi are donatorul ? Probabil nu are, dar e ciudat sa vezi pe cineva care iti seamana intr-un fel si sa nu poti face nimic....In film se intampla multe, lumea se intoarce cu fundul in sus si mie imi pare ca finalul nu e unul corect. Dar ce mai e corect in ziua de astazi?  In plus, de ce ar trebui sa fie totul corect si cine dicteaza daca e sau nu. Cred ca e un film de duminica, poate fi vazut lejer iar intrebarile care vin si comentariile de pe langa sunt oarecum firesti. Cu actori cunoscuti si cu o Julianne Moore de exceptie, il recomand cu drag. Concluziile insa...

Enjoy trailer. 

Somewhere (SUA 2010)

Zilele trecute am vazut acest film pe care-l asteptasem inca de cand am vazut afisul si am aflat ca e regizat de Sofia Coppola. Afisul infatiseaza doua persoane stand in seslonguri si imi lasa impresia de relaxare maxima. In plus iubeam poetica acestei regizoare. De data asta, desi vine cu un premiu major de la Festivalul de film de la Venetia, filmul nu spune parca nimic nou. Regizoarea parca repeta lucruri din filmele-i trecute. Povestea se invarte in jurul unei vedete de la Hollywood, care pare sa arate tuturor ca in spatele vietii de vedeta e un mare gol. Orice exces duce pana la urma la saturatie, plictiseala se instaleaza in acelasi timp cand scara valorilor deschide parca noi semne de intrebare. Din sufletul petrecerii, omul care le incearca pe toate si e mereu inconjurat de femei, eroul pare sa inteleaga ceea ce ii transmite fiica lui, cu care ajunge sa-si petreaca cateva zile. Undeva isi da seama ca a fost mereu plecat din viata fiicei si int-un moment de sinceritate si generozitate, vrea sa recupereze timpul pierdut. Pe alocuri plictisitor, marsand intr-o directie clara inca de la inceput, cu o muzica care parca ii schimba ritmul si cu doar cateva scene faine, filmul dezamageste mai mult decat incanta. Cu toate astea, in cateva momente povestea curge linistit, se leaga cumva si imaginea oferita e clara. Masini de lux, femei de lux, petreceri, piscine, tentatii, plictiseala, femei ce danseaza la bara in propria camera de hotel, relatia cu fiica, cu fosta sotie, expresivitatea actritei care joaca rolul fiicei, probabil o sa tot auzim de ea in viitor...
Trailer aici