Zilele trecute am vazut acest film pe care-l asteptasem inca de cand am vazut afisul si am aflat ca e regizat de Sofia Coppola. Afisul infatiseaza doua persoane stand in seslonguri si imi lasa impresia de relaxare maxima. In plus iubeam poetica acestei regizoare. De data asta, desi vine cu un premiu major de la Festivalul de film de la Venetia, filmul nu spune parca nimic nou. Regizoarea parca repeta lucruri din filmele-i trecute. Povestea se invarte in jurul unei vedete de la Hollywood, care pare sa arate tuturor ca in spatele vietii de vedeta e un mare gol. Orice exces duce pana la urma la saturatie, plictiseala se instaleaza in acelasi timp cand scara valorilor deschide parca noi semne de intrebare. Din sufletul petrecerii, omul care le incearca pe toate si e mereu inconjurat de femei, eroul pare sa inteleaga ceea ce ii transmite fiica lui, cu care ajunge sa-si petreaca cateva zile. Undeva isi da seama ca a fost mereu plecat din viata fiicei si int-un moment de sinceritate si generozitate, vrea sa recupereze timpul pierdut. Pe alocuri plictisitor, marsand intr-o directie clara inca de la inceput, cu o muzica care parca ii schimba ritmul si cu doar cateva scene faine, filmul dezamageste mai mult decat incanta. Cu toate astea, in cateva momente povestea curge linistit, se leaga cumva si imaginea oferita e clara. Masini de lux, femei de lux, petreceri, piscine, tentatii, plictiseala, femei ce danseaza la bara in propria camera de hotel, relatia cu fiica, cu fosta sotie, expresivitatea actritei care joaca rolul fiicei, probabil o sa tot auzim de ea in viitor...
Trailer aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu