In a better world (Danemarca-Suedia 2010)

Oscarul pentru film strain, in 2011, In a better world,  e unul din filmele acelea pe care le incadrezi greu intre patetic si cutremurator. Probabil depinde si de stare. Mie mi-a facut bine, in plus cred ca daca mergeam singur la film, varsam cateva lacrimi. E foarte puternica povestea si luata in doze mici de la inceput, te prinde. Africa, Anglia si Danemarca, oameni prinsi intre doua lumi, doctori ce lupta sa salveze vieti in conditii dure, oameni care incearca sa-si refaca viata, copii care incearca sa uite si sunt nevoiti s-o ia de la inceput intr-un alt loc, cu alte reguli si aproape lipsiti de cei dragi, parinti care incearca sa-si ghideze copiii de la distanta, copii care si cauta singuri dreptatea...multe adunate sub acelasi acoperis, gasesc titlul extrem de potrivit pentru ceea ce se intampla. Toti ne dorim o lume mai buna, prinsi insa in virtejul de zi de zi, nu ne dam seama insa ca am putea s-o facem pe asta in care traim sa fie altfel. Invatam din greseli, invatam zi de zi sa mergem mai departe chiar daca e greu, chiar daca pierdem pe cineva drag, chiar daca suntem jos. Ne certam cu o lume intreaga daca ne consideram nedreptatiti si multi sfarsesc fara sa reuseasca si atunci numim totul o nedreptate, hulim, tipam la luna si ne lepadam de Dumnezeu,  considerand tot timpul pe cineva vinovat de ceea ce se intampla in jurul nostru...si totusi exista mereu fascinatie in a o lua de la inceput. Poate azi nu e ca ieri, poate ca reusim sa schimbam ceva, poate ca nu mai ploua, poate ca nu mai dor atat de tare ranile din trecut si poate ca pana la urma ne dam seama ca in fond trebuie sa mergem mai departe, asta-i jocul. Pana la urma e un film frumos, un film care iti aminteste de prietenul sau prietenii din copilarie, un film care da sansa adultilor sa-si reconsidera pozitia si-n care nici macar happy end-ul parca nu-i atat de happy. Un pusti extraordinar in unul din rolurile principale, intunecat, razbunator, alagand sa-si faca singur dreptate, hai si inca un pusti de apreciat, ca de altfel tot colectivul de actori extrem de convingator, un scenariu inspirat si niste cadre perfecte fac din acest film un veritabil tur de forta. Un must see, as zice, pana la urma.

Trailer aici. Enjoy 

Offside (Iran 2006)

Unora le place fotbalul, ar fi un subtitlu potrivit pentru acest film. Actiunea lui e plasata in Iranul zilelor noastre inaintea, in timpul si dupa meciul care avea sa califice echipa de fotbal a Iranului la un nou Campionat Mondial de Fotbal. Privindu-l la rece, e mai mult un film despre Iran, despre modul lor de gandire, despre situatia politica, despre drepturile femeilor si lupta lor pentru egalitate intr-o tara indoctrinata si exclusiv, patriarhala. Povestea ne poarta mai intai in autobuzele suporterilor unde printre fani mai sunt si femei deghizate pentru ca ele nu au voie pe stadion. De ce? Pentru ca e Iran si nu pot sta langa atatia alti straini, nu pot asculta injuraturile(ca doar la meci se injura) si nici macar nu exista toalete pentru femei in incinta stadionului. Dintr-un oarecare punct de vedere interesant, dar daca stii acest lucru despre Iran, nu prea te surprinde prea mult filmul. In plus tot conflictul se bazeaza pe acest lucru. Un grup de femei prinse la intrare au tot felul de discutii cu cei care le pazesc, intr-un tarc in spatele tribunei,  incercand intr-un fel sau altul sa-si exprime dragostea pentru echipa nationala si mai ales pentru acest joc. Unele chiar joaca fotbal, altele sunt vopsite pe fata si fugite de acasa pentru asa ceva, iar altele si-au insosit cate un bunic bolnav de care s-au ratacit in nebunia celor peste 100 000 de spectatori. In fond pe tot parcusul filmului incearca diverse siretlicuri prin care sa ajunga sa vada ceva din meci, cateva minute macar si sunt oarecum macar in ochii lor niste eroine. Ca microbist gusti aceste lucruri si iti place sa vezi prin cate trec anumite persoane ca sa vada un meci. Respect. In acelasi timp, se cam intampla cum era in Romania cu televizorul, cu alimentele, cu meciurile...orele acelea de program erau sfinte, cozile la banane sau lucruri rare la fel,  iar pentru meciuri fie mergeam pe cate un deal unde se vedeau sarbii mai bine, fie ne uitam la bulgari si toti, cu mic, cu mare injuram sistemul si televiziunea romana care bruia intr-un fel evenimentul.
Cred ca e interesant de vazut dar raman la parerea ca nu are calitatile artistice necesare pentru a fi numit un film exceptional si "fericit" cu un Urs de argint. Multe scene au fost clar prea aranjate, intriga e aceeasi din primele minute, sunt convins ca sunt si exagerari si una peste alta iti da senzatia de ceva neterminat. O nota buna pentru actori, pustoiacele sunt super faine si oarecum si soldatii care le-au pazit au intrat la fel de bine in rol.
Trailer aici si enjoy mai ales voi, fanii fotbalului.