Unora le place fotbalul, ar fi un subtitlu potrivit pentru acest film. Actiunea lui e plasata in Iranul zilelor noastre inaintea, in timpul si dupa meciul care avea sa califice echipa de fotbal a Iranului la un nou Campionat Mondial de Fotbal. Privindu-l la rece, e mai mult un film despre Iran, despre modul lor de gandire, despre situatia politica, despre drepturile femeilor si lupta lor pentru egalitate intr-o tara indoctrinata si exclusiv, patriarhala. Povestea ne poarta mai intai in autobuzele suporterilor unde printre fani mai sunt si femei deghizate pentru ca ele nu au voie pe stadion. De ce? Pentru ca e Iran si nu pot sta langa atatia alti straini, nu pot asculta injuraturile(ca doar la meci se injura) si nici macar nu exista toalete pentru femei in incinta stadionului. Dintr-un oarecare punct de vedere interesant, dar daca stii acest lucru despre Iran, nu prea te surprinde prea mult filmul. In plus tot conflictul se bazeaza pe acest lucru. Un grup de femei prinse la intrare au tot felul de discutii cu cei care le pazesc, intr-un tarc in spatele tribunei, incercand intr-un fel sau altul sa-si exprime dragostea pentru echipa nationala si mai ales pentru acest joc. Unele chiar joaca fotbal, altele sunt vopsite pe fata si fugite de acasa pentru asa ceva, iar altele si-au insosit cate un bunic bolnav de care s-au ratacit in nebunia celor peste 100 000 de spectatori. In fond pe tot parcusul filmului incearca diverse siretlicuri prin care sa ajunga sa vada ceva din meci, cateva minute macar si sunt oarecum macar in ochii lor niste eroine. Ca microbist gusti aceste lucruri si iti place sa vezi prin cate trec anumite persoane ca sa vada un meci. Respect. In acelasi timp, se cam intampla cum era in Romania cu televizorul, cu alimentele, cu meciurile...orele acelea de program erau sfinte, cozile la banane sau lucruri rare la fel, iar pentru meciuri fie mergeam pe cate un deal unde se vedeau sarbii mai bine, fie ne uitam la bulgari si toti, cu mic, cu mare injuram sistemul si televiziunea romana care bruia intr-un fel evenimentul.
Cred ca e interesant de vazut dar raman la parerea ca nu are calitatile artistice necesare pentru a fi numit un film exceptional si "fericit" cu un Urs de argint. Multe scene au fost clar prea aranjate, intriga e aceeasi din primele minute, sunt convins ca sunt si exagerari si una peste alta iti da senzatia de ceva neterminat. O nota buna pentru actori, pustoiacele sunt super faine si oarecum si soldatii care le-au pazit au intrat la fel de bine in rol.
Trailer aici si enjoy mai ales voi, fanii fotbalului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu