How I ended this summer ? (Rusia 2010)

Departe, undeva la "capatul lumii," pe o insula situata undeva in Oceanul Arctic, doar doi oameni, meteorologul sezonier si mai tanarul sau coloborator, venit ca intr-un fel de practica isi petrec timpul citind aparatele meteorologice, comunicand datele prin radio, pescuind, alergand, privind in pustiu oarecum si chiar dansand cu singuratatea, daca ar fi sa ma folosesc de titlul unei piese celebre. Din cand in cand se mai indeparteaza de cabana, prudent, cu pusca in mana, pentru ca mai sunt si ursi si locul e pe atat de periculos cat e si de frumos. Static pe undeva filmul, mai fara evenimente, o iesire cu barca e o iesire din spatiul in care se desfasoara actiunea. Un conflict intre cei doi si un mesaj cu o veste cumplita, venit pentru cel mai cu experienta, dar primit de celalalt, il pune pe cel tanar in situatia de a nu stii sa o impartaseasca, cat intre ei situatia e tensionata. Trist pe undeva, poetic si melancolic pe de alta parte, cu un bun joc al celor doi actori(recompensat cu premiul de interpretare masculina a Belinalei 2010), filmul ofera o imagine a celor uitati cumva intr-un loc fara semnal la telefon, izolat, pierdut cumva, in care vapoarele nu pot ajunge decat vara din cauza ghetii si elicopterele nu pot ateriza in fiecare zi din cauza vantului. Avand cateva imagini frumoase si niste replici bune, filmul reuseste sa te tina focusat o buna perioada de timp, dar undeva consider ca subiectul s-ar fi putut trata mai bine intr-o perioada de timp mai scurta. Cele doua ore nu justifica ideea si doar strica cumva din farmecul acestui film despre cei care isi sacrifica parte din timp ca sa lucreze departe de lume, dar si se regasesc in acele luni in care sunt departe, ca si cum s-ar reincarca mereu.
Trailer, How I ended this summer.

Submarino (Danemarca 2010)

Neglijenta parintilor are un efect nu tocmai bun asupra copiilor. Mediul in care traiesti te influenteaza toata viata. Poti invata din greseli, dar uneori e prea tarziu. Par niste pilde spuse de unul mai intelept decat mine, dar cam despre asta e vorba in film. Asta vrea filmul sa arate. Ca toti facem greseli, dar cu cat le observam mai din timp, cu atat reusim sa ne indepartam de ele si sa nu le repetam.
In cazul de fata,  doi frati, crescuti fara tata si cu o mama alcoolica vor fi marcati toata viata de o intamplare din copilarie cand din neglijenta si din conditia lor de parinti-copii, fara experienta, isi vor pierde un al treilea frate. Nu-i usor probabil sa cresti singur, inveti sa bei, te droghezi,  traiesti cam ce vezi la parinti, la oamenii care trec pragul casei, la vecini, crezi ca asa e cool, asa e bine...apoi matur incepi sa-ti dai seama, uneori a prea tarziu, alte ori crezi ca poti sa stapanesti totul si de cele mai multe ori continui greseala pe care au facut-o si parintii tai. Aici cei doi frati ajunsi la maturitate au vieti diferite, unul dintr ei, traieste modest, mai bea uneori si mai mereu e framantat de lucruri din trecut. Dar cumva ai spune ca si-a gasit drumul, a inteles greselile facute si se pastreaza oarecum intr-o stare pe care ai numi-o linistita. Fara nimic spectaculos, mai cate o prietena, mai cate un prieten vechi, mai cate un drum la sala de forta, mai cate un gand spre cea pe care a iubit-o dar a pierdut-o prin modul de a se comporta, mai...nostalgic cumva, dar linistit. Celalalt, are un copil si cam tot ceea ce face este sa-si creasca cat mai bine copilul, sa-i ofere tot ce nu a avut el, riscand si intrand in contact cu tot felul de persoane dubioase pentru un castig rapid. Din pacate drogurile ii intuneca gandirea si desi ai spune ca ar avea toate premisele sa o ia de la zero, drogul e mai puternic. Cele doua povesti ale celor doi frati merg oarecum in paralel, ajung sa se vada, ajung sa-si vorbeasca si oarecum sa se regasesca abia dupa ce un alt eveniment le incearca viata. Ies din asta Cum ies? Sau cum se pierd cu totul, o sa vedeti in acest film...in spatele filmului, pe langa partea trista pe scheletul careia e construit filmul, exista si o latura optimista. Fascinatia ridicarii de jos si gasirea unui tel pentru a lupta, o sa fie cheia acestei din urma laturi. Pentru filmul a fost o surpriza placuta, mi s-a parut inchegat, puternic, cu mesaj si vizual. Enjoy.
Trailer Submarino

Der Rauber (Austria/Germania 2010)

Curtea unei inchisori, multi detinuti, toti preocupati cu ceva, doar unul din ei alerga in cerc, in jurul curtii. Apoi, intr-o celua speciala, continua alergarea pe banda. Avea sa iasa in curand, iar odata iesit o sa faca acelasi lucru, pentru ca asta stie cel mai bine...si la asta adauga din cand in cand cate o spargere de banca. Motivul insa nu ar fi banii ci doar nevoia de adrenalina a unui om care se incarca cumva la fiecare noua spargere si culmea, in general alearga de la fata locului. Povestea e foarte faina si e reala. Asa-i si filmul. Despre un om care a castigat maratonul si care continua sa participe la diverse competitii sportive, castigand mare parte din ele, dar care nu are liniste si undeva isi satisface nevoia de adrenalina prin spargeri de banci. E incoltit de mai multe ori, e urmarit si in general scapa datorita vitezei de deplasare, a rezistentei si a mobilitatii iar cand e prins scapa din nou sarind pe geamul sectiei de politie in care a fost dus pentru interogari. Politia din intreaga tara ii este pe urma, cu caini il urmaresc la munte, din elicopter, il incercuiesc cat sa nu mai poata scapa si totusi isi gaseste cate o portita si fuge iar. Schimba mai multe masini si mai multe trasee, se ascunde prin case nelocuite de la munte, alearga, cu zeci sau chiar sute de politisti in spate si devine tot mai clar ca nu mai are iesire. Nu mi-a placut solutia de final, dar daca-i dupa un caz real, nu poti decat sa constati cat de usor iesi din situatiile fara iesire si cum te acapareaza si te doboara un lucru aparent banal.
Trailer Der Rauber

The Hurt Locker (SUA 2009)

Iraq, o unitate motorizata se deplaseaza spre un punct anuntat prin statie. Din ea coboara echipa de genisti, unii securizeaza perimetrul, altii manuiesc un robot militar pe senile, incercand sa se apropie prin intermediul imaginilor de problema lor. Fac parte dintr-o unitate speciala si mai au mai bine de 40 de zile pana sa rotesc in cadrul armatei si ies din zona de conflict, 40 de zile in care oricare poate sa fie ultima. Sergentul isi imbraca costumul special si decide sa mearga in locul in care a ajuns robotul sa dezamorseze bomba. Asa incepe, ca un documentar si te tine in tensiune aproape toate cele doua ore si ceva, cat are filmul. Bombe sunt peste tot, la cate o margine de cartier, in centrul lui, in cate o groapa, intr-o cladire, sub niste pietre sau in interiorul unui om sau legate cu zeci de lacate pe cate un fanatic religios. Totul atarna de un fir, o bomba bine facuta are pe cineva de partea cealalta care lupta s-o dezamorseze. Iar din ceea ce iti arata filmul, genistii sunt selectionati din cei mai buni soldati dar cumva si cei mai inconstienti. Filmarile si trairile par atat de reale, incat iti dai seama ce inseamna sa traiesti pe muchie mai tot timpul. Iar Iraqul e un teritoriu ostil, periculos, plin de fanatici si de capcane la tot pasul, aici totul se dubleaza ca senzatie. Filmul ne poarta printre misiunile aproape imposibile ale acestei ehipe de genisti, cand in oras, cand in cate o suburbie sau fie chiar in desert, frica si in acelasi timp curajul sunt extrem de bine surprinse de camera, momente din acelea cand decizia trebuie sa vina rapid si cumva de acea decizie sa depinda soarta mai multor oameni, totul apasa, totul pare dus la extrem, adrenalina e la maxim zi de zi, iar fara prietenie si munca in echipa ai sanse mici sa razbesti. Despre asta e vorba in film, despre razboiul crud din prima linie, inainte de a se forma prima linie, de jocul diabolic al celor care folosesc bombele si puterea asupra celorlati versus cei care incearca sa-i opreasca. Interesanta alegerea regizoarei, Kathryn Bigelow de a se folosi de cativa actori mari in niste roluri scurte si eroice. Ralph Finnes e un exemplu, Guy Pearce, un altul...una peste alta insa, filmul e unul din cele mai bune vazute de mine in ultima perioda. Enjoy.
Trailer The Hurt Locker