Iraq, o unitate motorizata se deplaseaza spre un punct anuntat prin statie. Din ea coboara echipa de genisti, unii securizeaza perimetrul, altii manuiesc un robot militar pe senile, incercand sa se apropie prin intermediul imaginilor de problema lor. Fac parte dintr-o unitate speciala si mai au mai bine de 40 de zile pana sa rotesc in cadrul armatei si ies din zona de conflict, 40 de zile in care oricare poate sa fie ultima. Sergentul isi imbraca costumul special si decide sa mearga in locul in care a ajuns robotul sa dezamorseze bomba. Asa incepe, ca un documentar si te tine in tensiune aproape toate cele doua ore si ceva, cat are filmul. Bombe sunt peste tot, la cate o margine de cartier, in centrul lui, in cate o groapa, intr-o cladire, sub niste pietre sau in interiorul unui om sau legate cu zeci de lacate pe cate un fanatic religios. Totul atarna de un fir, o bomba bine facuta are pe cineva de partea cealalta care lupta s-o dezamorseze. Iar din ceea ce iti arata filmul, genistii sunt selectionati din cei mai buni soldati dar cumva si cei mai inconstienti. Filmarile si trairile par atat de reale, incat iti dai seama ce inseamna sa traiesti pe muchie mai tot timpul. Iar Iraqul e un teritoriu ostil, periculos, plin de fanatici si de capcane la tot pasul, aici totul se dubleaza ca senzatie. Filmul ne poarta printre misiunile aproape imposibile ale acestei ehipe de genisti, cand in oras, cand in cate o suburbie sau fie chiar in desert, frica si in acelasi timp curajul sunt extrem de bine surprinse de camera, momente din acelea cand decizia trebuie sa vina rapid si cumva de acea decizie sa depinda soarta mai multor oameni, totul apasa, totul pare dus la extrem, adrenalina e la maxim zi de zi, iar fara prietenie si munca in echipa ai sanse mici sa razbesti. Despre asta e vorba in film, despre razboiul crud din prima linie, inainte de a se forma prima linie, de jocul diabolic al celor care folosesc bombele si puterea asupra celorlati versus cei care incearca sa-i opreasca. Interesanta alegerea regizoarei, Kathryn Bigelow de a se folosi de cativa actori mari in niste roluri scurte si eroice. Ralph Finnes e un exemplu, Guy Pearce, un altul...una peste alta insa, filmul e unul din cele mai bune vazute de mine in ultima perioda. Enjoy.
Trailer The Hurt Locker
Un film bun, cred că dintre toate filmele nominalizate e cel care merită premiul pentru regie. Am fost surprinsă de faptul că regizorul e femeie, care surprinde atât de bine o lume a bărbaților. Cred că regizoarea mai încearcă să zică ceva în filmul asta, și anume încearcă să exploreze atracția pe care o are războiul asupra unora dintre bărbați, care trăiesc din adrenalina lui (a războiului), cum e personajul interpretat de Renner. Ceilalți doi din echipă sunt exact opusul lui, niște oameni pentru care scopul e să ajungă acasă întregi și care preferă să nu-și asume riscuri inutile.
RăspundețiȘtergereComentariile tale la filme sunt mai bune decat "cronicile" mele :-), dar o sa spun doar ca imi prind bine toate completarile si adaugirile tale si cumva cel care se uita dupa ce "treci" tu, are o imagine mai buna. Asa ca o sa te tot astept (chiar si la filme pe care nu le-ai vazut). Atractia pentru adrenalina ai s-o gasesti in filmul Der Rauber, mult mai bine conturata. Aici, as spune ca toti cei din echipa de genisti din linia intai traiesc si din asta si probabil ca nici partea financiara nu e de neglijat. Personajul interpretat de Renner e doar inconstietul care se arunca inainte, inconstient care exista in orice grup, curajos, omul care deschide usi, dar cateodata e primul lovit...in fine, ar fi mult de comentat pro si contra pe aceasta tema...probabil tot o combinatie ar fi solutia ideala...dependent de adrenalina si inconstient :-)
RăspundețiȘtergereLa premiu de regie te gandeai ? Eu ma gandesc si la cel mai bun film. Avatar e o incantare pentru ochi, e inovator si probabil ca o sa aiba un loc in istoria cinemaului, dar imi pare ca The hurt locker e mai inchegat, mai complex si "mai american"...asa ca, ii dau prima sansa :-)
Mulţam. Cred că cronicile tale sunt bune, nu mi se pare uşor să scrii cronici care să spună ceva - e mult mai uşor să faci adăugiri sau comentarii :)
RăspundețiȘtergereAm zis premiul de regie pentru Hurt Locker fiindcă m-am gândit că Hollywood fiind Hollywood, adică o maşină de făcut bani, o să dea Oscarul pentru cel mai bun film lui James Cameron, fiindcă succestul material a fost incontestabil. Dar uite că m-am înşelat :)