Departe, undeva la "capatul lumii," pe o insula situata undeva in Oceanul Arctic, doar doi oameni, meteorologul sezonier si mai tanarul sau coloborator, venit ca intr-un fel de practica isi petrec timpul citind aparatele meteorologice, comunicand datele prin radio, pescuind, alergand, privind in pustiu oarecum si chiar dansand cu singuratatea, daca ar fi sa ma folosesc de titlul unei piese celebre. Din cand in cand se mai indeparteaza de cabana, prudent, cu pusca in mana, pentru ca mai sunt si ursi si locul e pe atat de periculos cat e si de frumos. Static pe undeva filmul, mai fara evenimente, o iesire cu barca e o iesire din spatiul in care se desfasoara actiunea. Un conflict intre cei doi si un mesaj cu o veste cumplita, venit pentru cel mai cu experienta, dar primit de celalalt, il pune pe cel tanar in situatia de a nu stii sa o impartaseasca, cat intre ei situatia e tensionata. Trist pe undeva, poetic si melancolic pe de alta parte, cu un bun joc al celor doi actori(recompensat cu premiul de interpretare masculina a Belinalei 2010), filmul ofera o imagine a celor uitati cumva intr-un loc fara semnal la telefon, izolat, pierdut cumva, in care vapoarele nu pot ajunge decat vara din cauza ghetii si elicopterele nu pot ateriza in fiecare zi din cauza vantului. Avand cateva imagini frumoase si niste replici bune, filmul reuseste sa te tina focusat o buna perioada de timp, dar undeva consider ca subiectul s-ar fi putut trata mai bine intr-o perioada de timp mai scurta. Cele doua ore nu justifica ideea si doar strica cumva din farmecul acestui film despre cei care isi sacrifica parte din timp ca sa lucreze departe de lume, dar si se regasesc in acele luni in care sunt departe, ca si cum s-ar reincarca mereu.
Trailer, How I ended this summer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu