Im Dschungel (Germania 2010)

Intr-o prima faza m-am chinuit sa gasesc ceva legat de acest film. Link pe imdb am gasit, dar are foarte putine informatii. Ma si intreb cat de multa lume poate sa vada un film facut pentru TV in Germania. E clar, daca prinde la putinele vizionari si are audienta pe tv, poate o sa-l bage si in reteaua de cinematografe. Asa...mai pot sa spun ca s-a aplaudat, dar mie mi-a parut un film slabut, dar cu un subiect interesant.
Filmul se vrea o drama dar eu am ras cand am auzit ca investitorii care ar vrea sa cumpere fabrica sunt romani condusi de un oarecare Ionescu. In plus, modelul de convingere, santaj cu prostituate e universal valabil, dar a fost atribuit romanilor.
Action. Imi permit sa povestesc putin pentru ca ma gandesc ca e greu sa ajungeti la film.
Prin urmare avem asa. O firma, undeva in bazinul Ruhrului, zona industriala a Germaniei...firma e ok, dar totusi pentru a putea fata concurentei si viitorului, nu ar strica sa fie preluata de un investitor strain.
Salariatii sunt cat de cat multumiti de conditii si in fond asta au facut toata viata. Din randul lor se ridica unul mai simpatic care ii face ochi dulci unei tipe din conducerea firmei. Ea nu e indiferenta. La prima intalnire merg la meci. Total romantism. Dar in final ea ii spune ca are pe cineva. Totusi, nu-i rezista tipului si are loc o a doua intalnire unde dupa ce stau putin la povesti, tipa are o atitudine directa...let's talk about sex si se intampla ceea ce asteapta tot omul din sala. Da, se vad si sanii ei si muschii lui si ea sta mai mult deasupra, ca doar e mai sefa. In fine, comentarii de barbat cu activitate de autobaza.
Inapoi la poveste. In tot acest timp, el promoveaza si ajunge cumva un fel de sindicalist in conducerea firmei. Mai intai ne gandim la muncitori si apoi...e apreciat, nu atat de seful cel mare, care nu are nevoie de asa ceva cat de cel care la randu-i viseaza sa ajunga in pozitia principala.
Prin urmare el are un dublu rol, pe de o parte trage pentru drepturile oamenilor si pe de cealalta, influentat de cel care vaneaza postul de conducere, devine tot mai suspicios la activitatea tipei.
Se cearta, pentru ca el e trimis in locul ei in Maroc la negocieri cu romanii :-)
Tare nu, romanul Ionescu nu merge oriunde la negocieri, ci undeva la dracu' in prasnic, in Maroc, intr-o vila de lux cu bazin, unde oamenii beau ce beau, nu prea negociaza dar se distreaza. Mai putin eroul nostru. El ca sa ajunga sa se distreze mai intai memoreaza tot si fara sa stie, filmeaza tot, cu o camera ascunsa in geanta. Apoi e drogat si cade putin in pacat...sau doar pare ca se intampla asa, ca el nu-si aminteste mare lucru. Oricum...investitorii romani sunt niste oameni cu parul pe spate pe care prostituatele sar cate doua...cred ca asa zisul dezmat e unul foarte prost imaginat, dintr-o sala de mese cupluri cupluri se muta intr-o alta incapere unde curge bautura si apar acele rasete din filmele mai vechi romanesti in care innebunea cineva...totul se intampla imbracat, decenta cand e vorba de dezmat, pentru ca e un film de televiziune si german pe deasupra. N-o mai lungesc in descriere. Cert e ca pe ceea ce a filmat eroul, cei din conducerea firmei isi dau demisia...si e randul omului rau, care a manipulat si santajat sa isi intre in functiune. Adica noul conducator vrea si el sa faca acelasi lucru, sa vanda firma, dar nu romanilor ! Curat personaj negativ. Noroc ca eroul se prinde ca a fost inselat si folosit de ambele parti, atat de iubita cat si de noul conducator si vine cu un plan de salvare a firmei dupa ce in prealabil organizeaza o greva. Bonus ii insceneaza noului conducator o excursie in Maroc unde prostituatele de data asta ii vor smulge informatii vitale legate de vanzarea firmei. Pana la urma tot saracele fete rezolva situatia, chiar daca sefa lor plateste la randu-i, pentru ca a cutezat sa ceara bani pentru informatii.
Final, liderul sindical a salvat firma si de romani si de alti potentiali cumparatori, ramane fara gagica, fara un sef profitor si cumva se bazeaza pe fosta conducere cu care intre timp a ajuns la un consens.
Aplauze, actorii pe scena, iar eu raman cu muzica din cadrele finale, neasteptat de buna pentru asa un film. Poate ca sunt si anumite scene bune in tot filmul, dar per ansamblu filmul cred ca o sa ramana la stadiul de film tv. Pacat, avea potential ca subiect, dar dupa 5 minute o ia rau de tot pe aratura.
Trailer? Nici chiar asa.

Brotherhood (SUA 2010)

Inca un film cu adolescenti. De acord. Dar parca-i altfel. Are multe lucruri pe care le gasesti si in alte filme cu adolescenti, teribilism, betie, acea petrecere in casa, cand cei mai timizi se afirma cumva si cei indrazneti ajung in bratele fetei frumoase. Aici insa e vorba si de altceva. Ceva simplu, cum ar fi un act de curaj menit sa-ti consolideze intergrarea intr-un grup, un fel de initiere in care poti intra daca treci o proba. Nimic iesit in comun, probabil. Dar banalul joc se schimba brusc daca ceva nu iese bine. Adolescentii se confrunta aici cu o problema care ii depaseste aparent sau cel putin le ridica semne de intrebare si accentuata, ii dezbina. Unitatea grupului e atacata pe de o parte iar pe de cealalta parte recunoasterea ca situatia ii depaseste si ar putea avea urmari tragice. Cumva tot filmul duci acest conflict si iti stabilesti una din tabere iar meritul scenaristului este ca a reusit sa te focuseze atat pe aceasta problema devenita serioasa incat uiti de alta, aparent mai banala. Cateodata o problema minora e data la o parte cand apare o alta, dar nerezolvand-o, la randu-i poate deveni majora...si cam asta-i idee si aici. Nu zic mai mult, pustii joaca destul de credibil si muzica merge. Nu e un must see, dar e ok, pentru o dupa amiaza ploioasa.
Trailer si enjoy

The Town (SUA 2010)

Charlestown e o suburbie a Bostonului si in acelasi timp locul in care locuieste o comunitate importanta de irlandezi. Tot despre acest loc se poate spune ca are o istorie in spargeri de banci. Ben Affleck, care e si regizorul filmului,  se intoarce la locul in care a crescut, aducand intr-un fel un omagiu comunitatii dar in acelasi timp spunand povestea unor spargatori. Cu masti pe fata, lucru care duce inevitabil cu gandul la Point Break, acestia sparg un numar de banci trezind o intreaga armata de oameni din FBI pe urmale lor intr-un joc de-a soarecele si pisica. Nu exista spargere perfecta, intotdeauna exista un fir, un lucru mic, o persoana santajata si pana la urma scapa cine poate. Reteta e cam aceeasi, realizarea insa place, la fel si subiectul, are ritm, te tine cu sufletul la gura mereu, urmaririle cu masini, pe stradutele cartierului sunt reusite, la fel dialogul, condimentat cu accent irlandez si doza de nebunie aferenta, actorii intra perfect in roluri si scenele de lupta sunt exact cat trebuie. Un plus pentru Jeremy Renner, omul care-si pastreaza parca sangele rece din oscarizatul The hurt locker. Pentru un film de actiune as spune ca are de toate, inclusiv o replica obsedanta care ii da si doza de poetic, intr-un film cu gansteri. Mai zic si ca e un must, pentru iubitorii genului, undeva intr-un top ipotetic al filmelor de actiune, e in primele 10 ca si Point Break-ul mai sus amintit.

Trailer si in sala de cinema cu voi. 

Four lions (UK 2010)

Am cam ras la acest film. Desi umorul lui negru e chiar debil in anumite faze, dus la extrem in altele si de situatie mai mereu, totul, inchegat suna bine. In fond e povestea unor tineri musulmani care au propria viziune asupra jihadului si vor sa dea o palma occidentului. Prin urmare, vor sa ajunga un fel de kamicaze iar pentru asta au nevoie de pregatire speciala si de unda verde de la un emir. Savuros in marea parte, lasand umorul sa vorbeasca despre anumite probleme grave, documentand aproape totul, pana si scenele in care vorbec tampenii, filmul s-ar vrea un semnal de alarma impotriva fanatismului de orice fel, a terorismului in toate formele sale si a teribilismului care face victime. E ca si cum un grup de oameni se pun sa faca o revolutie fara nici o idee, doar ca trebuie facuta si merg inainte. Au nevoie doar de foc si incepe totul.  Imaginati-va restul. Cu victime ca de aceea umorul e negru. Pana si pe genericul final, cand e pus in general acel mesaj gen : Nici un animal nu a fost ranit in acest film. Ei au recunoscut franc ca o oaia a avut de suferit. Ma intreb daca e aceeasi care a sarit in aer :-) Cat despre cioara... Enjoy trailer si nu ratati filmul.

Outrage (Jap 2010)

Outrage e un film atipic despre Yakuza facut de unul din cei mai mai in voga regizori japonezi, Takeshi Kitano. E atipic in fond pentru orice film cu mafioti. Daca in general fie gasesti si o parte buna in mafiotii prezentati in film, gasesti un cod de onoare sau un ceva care sa te faca sa "tii" cu personajul sau din contra, sa-l urasti, pentru ca personajul face numai lucruri condamnabile aici esti cam lasat in aer. Nu e nici cum. Daca-i vorba de anumite legi, de coduri de onoare, ele sunt incalcate total insusi de cei care par sa fie conducatorii acestor clanuri, prieteniile sunt incalcate de dragul de a face pe plac unuia mai puternic, cei slabi sunt loviti oricum si in general nu prea conteaza care ti-e pozitia, riscul e cam la fel de mare sa nu ajungi la batranate. Sau chiar daca ajungi, sa nu-ti prea tihneasca. Despre asta e vorba aici, despre conflicte intre grupuri mafiote, despre putere, despre puterea banului, despre interese si oarecum despre reguli care nu se respecta. Unii sunt aruncati asupra celorlalti, azi sunt bine vazuti membrii unui clan, maine un alt clan face ordine. Totul facut intr-un calm si cu o violenta putin gratuita, dar probabil reala in acea lume. Cred ca un copil care vede asa un film n-o sa simpatizeze niciodata un Yakuza, probabil ca nici un politist corupt, dar poate o sa inteleaga ca in asa o structura soarta  atarna de un fir de par mai mereu si prin urmare macar poate iti pui o intrebare inainte sa te arunci cu capul inainte in iluzia castigului rapid si a indatorarii. Yakuza e un cult, dar Kitano da cu el de pamant in acest film si il pune oarecum in normalitate. E un film despre baietii rai dar parca nu mai e acelasi Kitano ce merge pana in panzele albe. Aici sta putin si te lasa sa vezi tu cum stau lucrurile.  Filmul nu se ridica la forta poetica a altor filme, dar parca aceasta punere in normal a unei structuri mafiote e facuta cu o precizie japoneza, desi pe alocuri anumite actiuni par lipsite de sens, probabil in asta consta si forta filmului.  Ca acest nonsens il gasesti probabil in normalitate, cand vine vorba de o structura mafiota.  Zic ca e de vazut, iar in cazul meu de revazut.
Enjoy trailer.