Intunecat, fascinant, grav, ravasitor, poetic si probabil ca ar acumula si mai multe apelative noul film facut si filmat de Inarritu, intr-o Barcelona greu de recunoscut. Multi spun ca e cel mai bun film al sau, eu spun doar ca e altfel decat cele cu care ne-a obisnuit pana acum. Nu mai exista acele mic povestiri care se leaga intr-un fel la sfarsit, aici toata povestea e dusa in spate de un personaj, interpretat magistral de Javier Bardem, incarcat cu un numar suficient de drame incat sa ridice semne de intrebare si sa placa in aceeasi masura in care fac trimiteri si spre stilul telenovelistic. Nu spun ca nu se leaga aceste drame, vedeam doar cumva o incarcatura prea mare in locul exploatarii uneie dintre ele, in opinia mea. Oricum, filmul are sens si captiveaza in masura in care pana si ceva trist si aparent extrem de real ar putea sa captiveze. Trecerea in fantastic e specifica Americii de Sud si Centrale, iar in cazul de fata face ca filmul sa fie si mai intunecat decat este si intr-un fel sau altul si cred ca e o gaselnita scenaristica de exceptie. Filmarile sunt excelente, undergroundul barcelonez infatisat cu atata acuratete, filmarile in cartierele de chinezi sau cele de africani, dau fiori dar daca ai umblat pe strazile Barcelonei, iti dai seama ca e cam la fel. Personajul interpretat de Bardem e cumva incoltit din multe directii, familia se destrama, afla ca are o boala incurabila, afacerile merg din rau in mai rau, are probleme cu politia, trecutul il bantuie si intr-un fel speri, pe toata durata filmului ca o sa-si gaseasca linistea. Daca o sa se intample sau nu, o sa vedeti in film, unul din cele bune, din ultima perioada., chiar daca, intr-un fel sau altul e incarcat de lucruri triste. In fond, viata nu poate fi numai roz.
Trailer aici, enjoy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu