E o petrecere, vechi prieten s-au adunat sa-l serbeze pe unul dintre ei. Personajul principal e si el invitat, in viata de zi cu zi calatoreste mult si de fiecare data revine cu placere acasa. De data asta n-a mai fost de mult si intr-un fel sau altul, la petrecerea cu pricina reuseasca sa-i vada pe aproape toti. Sunt persoane din trecutul lui de care il leaga mai multe amintiri, sunt prietenii din copilarie, persoanele pe care le-a vazut mai mereu zilnic, e marea lui dragoste si altii care l-au remarcat de la distanta, dar intre timp au crescut si au fost integrate in cercul lui de prieteni. Cu toti se opreste pret de un putin si povesteste, ca si cum ar calatori de la unul la altul si pentru fiecare are cateva cuvinte noi si ei la randul lor, il tin mai cateva minute in loc, il prind in mreje si il atrag spre ceea ce ii lipseste acolo, printre straini. Filmul e insa mult mai poetic decat zic eu aici. E unul din acela in care la sfarsit stai minute bune in scaun si cazi putin pe ganduri gandindu-te la lucrurile importante din viata. Toata povestea curge, plimbarile printre personaje, intrebarile trecutului, prezentul venind peste ei si unde o sa fie in viitor, totul parca sta in loc si in acelasi timp alearga de nebun, ca timpul si-al lui avion care trebuie prins. Pe fosta iubita o va intalni de mai multe ori in aceasta noapte, e clar ca tot ea e singura care poate sa-l puna pe ganduri si sa-l faca sa piarda avionul sau chiar sa nu mai plece. Reuseste? O sa vedeti...cert e ca orice solutie ar gasi, cei care pleaca sunt mereu intre doua lumi si intre doua lumi nu-i tocmai usor. O spun din propria experienta. Lasand insa filozofia asta de pahar la o parte, mergeti sa vedeti filmul, merita...
Trailer aici
toată lumea a rămas mai mult în scaun după filmul ăsta :) Nu sesizasem că până și la petrecerea aia e într-o călătorie continuă. Așa fac și eu, poate sunt vreo rătăcitoare :P
RăspundețiȘtergere