Woody Allen s-a intors dupa un "periplu de cateva filme" inapoi in New York pentru a face acest film.
O sa spun din start ca mie mi-a placut Whatever works, are umor de calitate, are rasturnari de situatii, are situatii in care eroul se intoarce brusc spre publicul din sala si intra cumva intr-un dialog cu el, are actori de care in mare nu am auzit, Larry David e o exceptie, dar personal nu mi-a placut decat ca producator al serialului Seinfeld, niciodata ca actor. Cea care ii da replica in acest film, Evan Rachel Wood, pe care am vazut-o in The Wrestler, dar nu am remarcat-o, se incadreaza perfect in tanara inocenta care ii intoarce pe dos viata personajului interpretat de Larry David. Prin urmare, as zice ca Allan se intoarce la stilul sau, cu umor de situatie, la glumele cu evrei, la cele cu Dumnezeu(in una din cele mai bune din film, dupa parerea mea, spune de Dumnezeu ca ar fi gay, nu de alta, dar e decorator), la al sau New York, cu bune si rele, cu oameni de toate felurile si capabil sa schimbe pe oricine ajunge sa-l cunoasca macar un putin. N-o sa dezvalui din actiune, nici nu ar fi prea multe de spus, o sa spun doar ca, cu o repeziciune de tavalug, situatiile se schimba, iar zambetul e mai mereu prezent in toate aceste schimbari. Cred ca e genul acela de film care trebuie sa-l vezi de 2-3 ori, ca sa-i patrunzi in toate micile "lucruri care conteaza", sa-i intelegi toate subtilitatile si sa incerci sa-ti dai seama de tot ceea ce a vrut sa spuna. Recomand cu caldura a se vedea in orice zi mai putin fericita, chiar daca filmul nu e unul din ala care sa te faca sa te simti bine in totalitate. O sa te puna pe ganduri, dar sigur o sa te faca sa si razi. Whatever works, e pana la urma si o filozofie de viata.
Enjoy.
Trailer Whatever works
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu