09.01.2010

Soul kitchen

N-am mai vazut de mult asa un film ! Nu povestea in sine sau jocul actorilor cucereste. Ci starea care ti-o da imediat dupa ce ai parasit sala. Desi acum ma gandesc ca am avut-o tot timpul filmului. Are de toate. Ca intr-un fel de bucatarie in care te joci cu ingredientele si iti permiti sa pui aproape orice. Parte comica, prieteni, dragoste, drama, necaz, gansteri, muzica, plimbari pe acoperis, betii pana dimineata, chefuri cu pahare sparte, jocuri de noroc, puscarie, limbaj de strada, rasturnari de situatie, dureri de spate !
De multe ori am afirmat ca mi-e dor de ceva ce am vazut in film. Desi e greu sa descriu ce. Dar partea aia, cand desi nu mai exista speranta, ca prim lucru te urci pe masa si dansezi, e undeva de la Zorba de acolo. Tot asa si aici. Eroii sunt doi frati greci. Kazantsakis le spune. Probabil de aici si legatura. Unul e patronul unui restaurant care supravietuieste de pe o zi pe alta, celalalt, un detinut care pentru comportament bun, e lasat pe timpul zilei sa iasa din inchisoare, iar daca ar munci undeva, ar putea fi chiar gratiat. Cu ajutorul unui bucatar concediat dintr-un restaurant de lux, cu al prietenilor barmanului, care e si cantaret intr-o formatie rock, cu cel al Luciei, chelnerita cu apartament furat din visele mele si cu cei doi frati se pune in miscare restaurantul. Liniste n-o sa fie niciodata. Caci despre asta e vorba. O zi nu e la fel cu cealalta, in una esti sus, in cealalta jos si tot asa. Important e sa stii sa te ridici si sa o iei de la capat. Asta-i mesajul filmului. Sau cel putin asta am inteles. Exista decenta si cand esti jos. Urca pe masa, viata merge oricum inainte. Mai petrece o zi, mai ramai una cu prietenii, mai strange in brate, maine e altceva ! Am iesit incarcat, ca dupa cateva ture de partie pe schiuri ! Trailerul si enjoy.
Trailer Soul Kitchen

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu