Filmul e unul dintre cele mai "pe gustul meu" filme vazute in anul asta. In mare, e o poveste de baieti, fani ai unei echipe ajunsa in liga a 4-a germana, care insa in anul 1966-1967 a castigat campionatul Germaniei. Sunt unii din putinii fani devotati ai acestei echipe, nici nu erau nascuti atunci dar au preluat istoria ca si cum ar fi fost una personala. Merg la meciuri, canta, tipa, urla, injura, se bat cu galerii adverse, apoi se opresc in clubul propriu, asculta muzica punk si canta melodia echipei intr-o maniera personala. Putin zgomotoasa. Dramele fiecaruia si le trateaza in gasca, se ajuta, se completeaza, undeva parca au uitat sa creasca, lovindu-se de probleme, reactioneaza impulsiv si ciudat si practic tot ceea ce conteaza e codul lor de onoare, dupa care s-au ghidat in viata. E clar ca se pierd dintre ei, odata cu trecerea timpului, alegand o viata in cuplu, alegand un serviciu care nu le mai da timp liber....dar undeva, cei cativa ramasi, sunt acei prieteni pe care-i am si eu si tu, calatorule, pe care nu-i poti uita niciodata. Antrenant film, n-a stat o clipa locului, fascinante imagini, savuroase discutii...o nota aparte pentru ideea legata de ceea ce simteau cand se drogau...nu-si pierdeau controlul, nu erau nici macar in extaz, nu pluteau, nu meditau, nu visau cu ochii deschisi...ci erau chiar in mijlocul unui vis, erau mai mereu intr-un alt oras...se trezeau pe strazile lui, la mare, la munte, ar fi putut schimba orasul, schimband drogul...era felul lor de a vedea lumea, ramanand fideli unui oras...unei echipe...Nu vroiau sa se schimbe...doar viata ii va schimba...situatia scapa putin de sub control, crezi ca o sa degenereze intr-o mare tragedie.. dar echipa lor preferata reuseste sa castige meciul cand nimeni nu se mai astepta si totodata promoveaza in liga a 3-a. Prin urmare, ce probleme mai sunt cand echipa ta tocmai a promovat? Liga e mai putin importanta...conteaza doar senzatia. L-as revedea maine, atat de mult mi-a placut...
Trailer 66-67...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu