Trilogia lui Stieg Larsson se citeste pe nerasuflate. Prima parte, Barbati care urasc femeile a fost ecranizata la inceputul anului si se distinge prin faptul ca pastreaza destul de bine cam tot ceea ce era in carte. Pentru cei care au citit cartea, filmul, desi de 152 de minute, pare unul destul de scurt. E drept, e fidel cartii, dar undeva tot se gasesc nemultumiti care sa critice anumite lipsuri. Revenind la film, avem o poveste politista de toata frumusetea. Un mister vechi de aproape 40 de ani, un jurnalist angajat sa desluseasca misterul, ca un caine de lupta, care daca a prins un fir, merge pe el pana la capat, o afacere cu multi oameni de rang inalt implicati, santaj, bani, avocati corupti, disparitii, crime neelucidate, o revista condusa in spiritul dreptatii si un personaj feminim absolut fascinant, "o femeie care uraste barbatii care urasc femeile", Lisbeth Salander, hackerita, sociopata, avand un simt propriu al dreptatii, totodata si mana dreapta a jurnalistului Mikael Blomkvist, ziaristul de mai sus. Cei doi pornesc pe urmele unui criminal periculos, adaugand piese de puzzle la ceea ce stiau de la inceput. Filmul are nerv, e alert, permanent apar noi si noi lucruri, te tine in scaun, daca nu ai fi citit cartea cred ca e si mai si...in fine, nu prea simti cum trec cele 152 de minute si asta e bine. Nu stiu insa ce as mai fi vrut ca sa-l consider mai bun, cumva mi-a lasat impresia de facut in graba dupa model...si undeva nu m-a convins personajul Mikael Blomkvist. In carte e altfel, nu am reusit sa mi-l imaginez pe actorul ales, in rolul lui..., cat despre Lisbeth, parca Larsson ar fi scris rolul pentru Rapace ...dar asta e o alta poveste.
Urmeaza partile 2 si 3. Oare sa fie ca la Lords of the ring, unde partea a 3-a e cea mai buna considerata?
Asteptam si speram.
Trailerul filmului.
Noapte buna, calatorule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu